Addicted

Imagine

Nu ma intreba cum sunt buzele lui. Cum se topesc intr-o gropita de incantare cand imi lipesc fruntea de gatul lui si inspir adanc. O gura ce contureaza un romb inefabil.

Nu-mi vorbi de bratele lui calde. Cum imi cauta instinctiv mana in noapte, tresarind daca incerc sa-i scap. Ochi flamanzi sub gene ce-mi urmaresc cu pofta coapsele, pumnii stransi peste ai mei si-mi rosteste numele pana ce nu mai suna a nimic uman. Un copil rasfatat ce imi priveaza corpul de somn noptile si pe care il chinuie cu atingeri dureroase. Dimineti in care ii simt gustul inainte sa deschid ochii. Par dezordonat si barba nerasa.

Lipsa

Imagine

Constient de grotescul jocului in care s-a lasat atras si-a plecat capul a renuntare. Pe buzele moi inca avea amprentat ultimul lor sarut. Era timpul, fiecare celula din corp il impingea sa faca asta. Pana si aerul din jur ii apasa acum greu umerii. Inspira puternic, numarandu-si pasii pe scari. Usa se deschide si vocea ei rasuna in toata camera insa tot ce poate auzi acum e propriul puls accelerandu-se.         

- Nu faci decat sa trantesti usi in urma ta, de parca lumea ti-ar datora ceva pentru simplul fapt ca ai decis sa te intorci.  Daca nu ma mai gaseai aici?     
                                           
Cu ezitare in glas, fixeaza un punct in timp ce-si incepe confesiunea. Pare atat de pierdut acum cand pe chip i se citeste doar dezolare.
 
- Si daca ti-as spune ca nici macar nu te iubesc, daca ti-as spune ca am vrut sa te am doar pentru ca n-am stiut niciodata cum e sa ai ceva cu adevarat, ai pleca? Sau ai ceda, recunoscandu-ti infrangerea?    
 
Ea a tresarit, ca trezita dintr-un vis lung. Fara niciun cuvant l-a strans in brate cu putere. Incerca parca sa-si intipareasca in minte mirosul pe care urma sa-l caute la fiecare colt de strada.
 
- Bine jucat, dragule. Esti liber.

N-as putea

Aside

El m-ar tine strans in brate pana ce ritmul respiratiilor noastre s-ar armoniza. Ar adormi cu mana in jurul meu, parca usor speriat ca as putea vreodata sa-i scap. A doua zi, m-ar trezi negresit. I-as zambi larg, desi m-a lasat sa dorm prea mult si sunt deja in intarziere. Mai tarziu, in drumul nostru spre un frappe cu scortisoara, mainile ni s-ar impleti atat de firesc incat as uita cat obisnuiam sa urasc toate astea . Mi-ar da flori doar pentru ca e vineri si imi sta bine in albastru. Le-as arunca intr-o vază, jurandu-mi ca nu-mi plac florile. De fapt, as zambi cu gura pana la urechi tot restul zilei la gandul ca si-a amintit ca-mi plac lalelele portocalii invelite in hartie cerata desi uita mereu sa duca gunoiul. Ar fi exact ceea ce ar trebui sa-mi doresc. Si numai din cauza asta nu l-as putea iubi niciodata.

Nota

Nu cunosc modul in care iti pot spune tot ceea ce simt. Traiesc intr-un univers paralel unde timpul aluneca . Prezenta iti este simtita doar in momentul in care pleci. Ma amorteste. Nu pot preconiza nimic in ceea ce te priveste. Ma poti pacali oricand, nu as realiza vreodata. Esti singurul barbat ce, intr-o toleranta inteligenta, ma incurajeaza sa il insel. Tocmai de asta nu am sa o fac vreodata.